Când în camera lui Dănuț apare un personaj neobișnuit, Pernuța nu este nici pe departe încântată. Neîncrezătoare și speriată, se lasă condusă de teamă, iar acțiunile ei pripite îi aduc necazuri mai întunecate și mai ude decât avea deja. Undeva în vârtejul acțiunii, Pernuța descoperă că cineva, alături, poate transforma nefericitele experiențe în amintiri deloc neplăcute. Și că un “iartă-mă!” din toată inima lasă loc de multă prietenie!
Noile aventuri ale Pernuței Speriate ne arată cât este de important să facem loc pentru un prieten prețios care să însuflețească momente ale vieții și să lumineze umbrele misterioase.
Iar cu un astfel de prieten alături, băița nu mai este prilej de neliniște, ci o nemăsurată distracție!
Aceasta carte ne-a fost recomandata si m-am gandit de la bun inceput ca va fi foarte potrivita dinamicii noastre, cel mic tinandu-se adesea la distanta de masinariile zgomotoase (desi nu as merge atat de departe cat sa includ aici “masina cu bulbuci”).
Ceea ce am descoperit insa intre paginile cartii a fost o poveste extrem de simpatica si amuzanta despre nevoia de prietenie, teama de necunoscut si fobiile aparent irationale, dar care au nevoie de un imbold special pentru a fi depasite.
Cartea are ilustratii extrem de dragalase, iar textul este pur si simplu adorabil – ajuta si faptul ca este scrisa in romana (spre deosebire de majoritatea cartilor pe care le detinem, care sunt traduse), drept urmare povestea e infuzata cu foarte mult umor autohton, adaugandu-i un plus de savoare.
Sunt multe lucruri care pot fi dezbatute aici.
De la grupul neobisnuit de prieteni, la aparitia “intrusului” cu intentii necunoscute. De la nevoia pernutei de a avea un alt prieten, pana la descoperirea unui nou partener de aventuri. De la frica teribila a pernutei, pana la sentimentul de siguranta pe care il poate oferi un alt punct de vedere…
Dar ce se intampla mai departe va las pe voi sa descoperiti.
Eu doar atat mai am de adaugat…
Nici nu-mi amintesc cand a ras ultima data cu atata pofta – cred ca am citit si recitit de zeci de ori consecutiv paginile lui preferate din carte si de fiecare data le-a savurat printre aceleasi hohote de fericire.
Singurul meu regret e ca nu am aflat de aceasta carte la momentul aparitiei sale, astfel incat sa intram si in posesia pernutei de plus, cu siguranta ar fi facut lectura cu atat mai placuta.