O carte ilustrata pentru toti copiii de-o schioapa, dar cu inima mare: fiti voi insiva, credeti in voi si veti reusi orice in viata!
Se spune ca bondarii au aripi prea mici ca sa poata zbura – si asta gandeste si Bondarel al nostru, in timp ce se intoarce pe jos acasa de la gradinita gazelor. „Cu aripile tale firave n-o sa poti zbura niciodata!”, radeau de el colegii lui de gradinita. Insa, nu dupa multa vreme, Bondarel va descoperi ca nu are nevoie de aripi mari, ci doar de putin curaj…
Am o oarecare problema.
Inteleg ca in viata oamenii sunt adesea obraznici, iar obraznicia e ceva cu ce micutul meu poate ar trebui sa ia contact, daca nu sa se obisnuiasca. Dar in carti ma intristeaza! A fost motivul pentru care am citit putin cu un nod in gat atunci cand celelalte personaje erau rautacioase cu Bondarel.
Una peste alta, aceasta carte este una pretioasa.
Toti suntem diferiti si este bine sa ne cunoastem fortele proprii si sa ne acceptam asa cum suntem. Este normal sa ne dorim lucruri noi si sa luptam pentru ele, desi este la fel de normal sa intelegem ca uneori imposibilul se atinge.
Copiii nu stiu lucrurile astea, ei le invata. Si au nevoie de astfel de carti.
Au nevoie sa se simta intelesi, apreciati asa cum sunt. Ei au nevoie sa inteleaga diferentele intre ei si ceilalti. Ei au nevoie sa fie curiosi, sa puna intrebari si sa gaseasca raspunsuri.
Dar cel mai important este (chiar si atunci cand se simt competenti, cand izbutesc in ceea ce incercau, dar mai ales in caz contrar) este sa se simta iubiti.
Nu stiu exact lui Lucas de ce nu i-a placut aceasta poveste, caci ilustratiile sunt absolut minunate, Joelle fiind una din ilustratoarele noastre preferate, iar el este de regula inebunit dupa albinute (fie si bondari). Cert este ca nu a apucat sa faca acel “click” la care eu ma asteptam.
O sa vedem insa in timp, poate o sa isi schimbe parerea despre ea, nu ar fi prima data, si o sa adaug aici noi pareri pe masura ce acestea isi fac simtita prezenta.