Într-o zi, micul Panda Pai consideră că a crescut destul de mare pentru a pleca în căutarea aventurii. Așa că începe să exploreze lumea care se întinde dincolo de casa lui din parcul natural. Nu trece mult și începe să alerge, întrebând fiecare animal cum să găsească drumul spre casă, fiindcă nimeni nu știe cu exactitate cine este pisica aceasta ciudată cu blana roșcată. Căci un lucru e sigur, urșii panda sunt uriași și au blănița alb cu negru. Curând, Pai nu mai este atât de încântat de această aventură. Și cum nu știe cărei familii de animale aparține, cum va mai putea el să găsească vreodată drumul spre casă?
A fost o vreme cand aceasta era cea mai lunga carte a lui Lucas.
Prima lui mare aventura.
Una peste alta, eu personal atunci am aflat de existenta acestui panda mic si rosu, care nu e urias si nici nu are blanita alb cu negru. Si mai amuzant e ca la o prima privire, gandul m-a dus (taman) la un raton. Deci nu-i de mirare ca si animalele din gradina zoologica erau putin confuze.
Imi amintesc si ca Lucas iubea asa mult cartea aceasta incat, desi nu vorbea prea mult atunci, spunea ultimul cuvant din fiecare propozitie. Si se infoia precum pelicanul. Si-si arata spre fund la cuvantul “profund”. Suna a mici prostioare lucrusoare pe care poate doar parintii le inteleg, stiu. Dar atata emotie se ascunde azi in paginile aceste carti ilustrate!
Am intrebat la editura daca se vor traduce si urmatoarele 2 volume, insa nu am primit un raspuns concret. Am speranta insa ca va fi asa – sau ca cel putin se vor traduce intr-o alta limba pe care sa o inteleg – pentru ca ne e incredibil de draga povestea, iar cel mic abia asteapta sa plece intr-o noua aventura impreuna cu unul dintre personajele lui preferate 🙂