A fost odata ca niciodata, in miezul iernii, o regina care sedea la fereastra si cosea. Privind de la pervazul negru ca abanosul cum fulgii de nea cadeau din vazduh, se intepa in deget si trei picaturi de sange cazura pe zapada. Rosul acela se vedea atat de frumos pe albul stralucitor, incat isi zise in gand: Ah! Ce n-as da sa am un copil cu pielea alba ca zapada, cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul!
Ilustratii: Benjamin Lacombe
Traducere: Adelina Boicu Dragomir
Martusisesc ca, desi aceasta carte sta acum in biblioteca celui mic, ea este de fapt pentru mine. Si, sincera sa fiu, nu sunt prea incantata de basmele si povestile clasice (iar faptul ca toata lumea vrea sa omoare pe toata lumea imi da mari batai de cap cand incerc sa le mai cenzurez in fata urechilor celui mic), dar aceste ilustratii sunt atat de frumoase incat nu am putut sa ma abtin si am achizitionat-o fara sa stau pe ganduri.
Si parca arata si mai senzational pe hartie!
Povestea e la fel de sumbra pe cat o stim cu totii, cu acelasi final fericit (bizar) cu care ne-am obisnuit post-Disney. Ilustratiile sunt fermecatoare, dar pot fi putin tulburatoare pentru ochii micutilor, asa ca recomand prudenta cand e vorba de un copil mai sensibil. Textul este cam pentru intervalul 5-7 ani (paginile sunt astfel ori pline de text, ori acaparate complet de imagini, dar si mixte), reiau insa recomandarea precedenta cu privire la prudenta.
Pentru tinerii ceva mai mari – si, de ce nu, si pentru adulti – o recomand insa fara alte discutii.