Poate ați observat deja că, atunci când le predăm copiilor lecții de bune maniere, cum ar fi să salute, să spună mulțumesc, să nu ne întrerupă, pe o ureche le intră și pe amândouă le și iese imediat absolut tot ce vorbim.
Șanse mult mai mari de reușită are o abordare jucăușă: o carte în care doi copii exact ca ai noștri descoperă cât de frumoasă este viața când ești politicos și respecți regulile!
Ema și Eric nu judecă, nu dau lecții, ei doar cresc, se iubesc și descoperă lumea într-o suită de întâmplări și dialoguri care-i vor distra și pe cei mici, și pe cei mari, și vor face ceva magie la capitolul ”Bune manivele”.
Pardon, mă scuzați, bune maniere am vrut să zic. Mulțumesc, vă iubesc!
– Ioana Chicet Macoveiciuc
O carte în care simpaticii frați Ema și Eric explorează bunele maniere în 12 capitole savuroase. Ideală pentru copii între 3 și 8 ani.
Nu prea imi petrec timpul vorbind pe blog despre copilul meu, asa cum e el in afara universului literar, dar adevarul e ca este un copil nu doar extrem de inteligent, dar si… cu foarte mult bun simt. Imi pare ca daca zic “educat” ma cam laud eu pe mine, cand despre el e vorba.
Mereu a invatat mai usor din exemple, fie ele din carti – si avem carte pentru aproape orice situatie, fie vazandu-ne pe noi. Si atunci si aici (cand a fost vorba de bune maniere si principii de bun simt) am insistat tot pe puterea exemplului.
Multumim (in primul rand noi, adultii), cerem frumos, asteptam randul sa vorbim (recunosc, poate mai putin eu, dar jur ca lucrez la asta), intrebam daca se poate sa […], nu ne vorbim cu cuvinte urate, incercam sa evitam orice fel de injuratura (desi mai flower this, flower that; oamenii pare-se ca au nevoie sa mai descarce din energia negativa chiar si prin cuvinte aparent fara sens), ducem gunoiul unde ii e locul (fie ca suntem afara sau in casa), strangem dupa noi.
Nu, nu imi fac obicei din a strange si gunoaiele altora prin parcuri, pentru ca am o limita germofoba pe care nu o pot depasi, dar pastram locurile si lucrurile macar asa curate pe cat le-am gasit. Si poate nu functioneaza mereu – mai apare oboseala, plictiseala, furia sau neatentia in randul celui mic (poate si al nostru). Dar eu incerc sa ii conturez niste repere morale la care sa se intoarca oricand are el nevoie de acestea.
De ce am mai ales sa adaugam atunci cartea “Te rog, multumesc, te iubesc!” in biblioteca?
Pentru ca eu cred in puterea repetitiei. Pentru ca sigur in aceasta carte mai gasim un lucru pe care cel mic inca nu-l stapaneste (sau nu mereu). Pentru ca are nevoie sa extrapoleze si in afara familiei, si un exemplu in plus e binevenit. Pentru ca el ii adora pe Ema si Eric si abia asteapta noi carti cu cei 2 poznasi. Pentru ca mi-am dat seama ca nu aveam inca in biblioteca o carte despre codul bunelor maniere. (Desi am intentionat sa achizitionez una din librarie, doar ca nu mi-a placut cum era ilustrata cartea si expusa problema)
Familia pofticiosilor e amuzanta, da sfaturi utile, face sa iti fie usor sa te regasesti in ei si in situatiile pe care le prezinta. Pisicuta nici nu stie ce au pregatit micutii poznasi. Iar desenele Laviniei Trifan sunt pline de emotie si veselie (iui, tocmai ce am dat de cartea ei, “Poftiti la bal”, si instant a ajuns in wishlist! must have it soon!).
Desigur, poate abordarea noastra e diferita, poate abordarea voastra e diferita si de a mea, important e ca cei mici sa isi asume un cod al bunelor maniere – nu doar pentru noi (in familie), nu doar pentru cei din jur, ci pentru ei insisi.
Iar ca o parere personala… “Te rog, multumesc, te iubesc!” e cartea mea preferata din “serie”.